Mădălina și Octavian sunt cei doi tineri fermieri care cu pasiune spun povestea Lăptăresei din Tohan prin vizitele educative la ferma lor și la târgurile din comunitățile locale. Rețetele Lăptăresei sunt originale, laptele de vacă natural, culturile lactice și sarea fiind singurele ingrediente care stau la baza procesului de producție.
Care este povestea meșteșugului pe care îl practicați? Cum și când ați descoperit pasiunea pentru ceea ce faci astăzi?
Meșteșugul cu care ne mândrim este producerea brânzeturilor. În primul rând suntem consumatori pasionați de brânzeturi! Chiar și în vacanță când mergem, testăm brânzeturile, apoi vinul! În al doilea rând, noi, amândoi am crescut aproape de bunici, de natură, când brânza era făcută în fiecare curte, printre zâmbete cu mustăți de lapte, cu gust de lapte și de dor. Nu cred ne-am imaginat vreodată că vom ajunge aici, însă dragostea pentru glie, familie și tradiții ne motivează zilnic să continuăm.
Sunteți o mică afacere de familie, un cuplu tânăr căsătorit, copiii plini de energie în jurul vostru și părinții voștri. Cum sunt împărțite rolurile între voi? Cum se simte munca în familie?
Pentru noi, cel mai important este timpul petrecut cu copiii, de aceea sunt peste tot cu noi, la târguri, în fermă, în atelierul de brânzeturi pregătind comenzi. Considerăm că este datoria noastră să profităm de aceste momente cu ei din plin. Uneori îndeplinirea rolurilor este dificilă tocmai pentru că se suprapun, dar dragostea pentru părinți și copii ne îndeamnă zilnic să continuăm. Munca realizată de părinții noștri a fost asiduă, într-un domeniu complex și imprevizibil, considerăm că suntem binecuvântați să putem duce mai departe, la alt nivel efortul început de ei, cu muncă și sacrificii nu puține.
Cum este conectată povestea voastră de Râșnov?
Teritorial, ferma nostră se află pe raza orașului Râșnov. Primul punct de conectare, nu cel mai important. Ne simțim foarte apropiați de comunitatea din oraș, avem prieteni, copiii frecventează grădinița în oraș, participăm la evenimente. Ne plac extraordinar de mult oamenii, deschiși la evenimente care dau viață orașului. Este frumos să simți că faci parte dintr-o asemenea comunitate, unde oferi și primești înzecit.
În viziunea voastră, care sunt beneficiile de care vă bucurați din plin prin practicarea acestui meșteșug?
Ne bucurăm să știm că rolul nostru este să oferim hrană sănătoasă comunităților locale. Este împlinitor să reușești să oferi produse realizate local, cu eforturi uneori mari, constant și să menții standardele de calitate mereu ridicate. Personal (Mădă) cel mai îmbucurător lucru este când clienți vechi ne spun că produsele sunt la fel ca acum 6-7 ani.
Știm cu toții că lucrurile durabile se fac cu multă răbdare, așadar, ne puteți da un sfat despre cum putem cultiva răbdarea în viața de zi cu zi? La fel cum o fermă necesită atât de multă atenție, grijă față de animale și întregul proces de transformare a laptelui în diversele produsele lactate pe care le oferiți clienților, cum putem transpune aceste calități în rutina noastră, uneori poate prea pe fugă?
Cel mai bun leac pentru antrenarea răbdării este rolul de mamă. Pe lângă, procesul tehnologic de zi cu zi, atât în fermă, cât și în atelier, apar mereu situații delicate și neprevăzute, iar în aceste momente este esențial să ieși pentru un timp din situația tensionată pentru că deciziile pot fi ușor influențate de emoții. Desigur, răbdarea se dorește în multe momente ale procesului tehnologic, o rețetă furajeră își are efectele în câteva săptămâni, vaca intră în producție după lunile de gestație, cașcavalul cel mai bun e cel maturat etc., toate necesită răbdare și perseverență.
Spuneți-ne o vorbă din popor despre meșteșugul vostru, poate fi o scurtă povestioară dată din moși-strămoși, o zicală, ceva memorabil.
Preferata mea este „vaca nu dă lapte, trebuie mulsă să dea lapte!” Aș adăuga și îngrijită și iubită, căci sunt animale sensibile. Sunt sensibile la cuvintele pe care îngrijitorii le folosesc, dacă sunt îmbrâncite sau lovite, dacă sunt mângâiate. Am avut o experiență recentă, când am instalat robotul de muls, o nouă tehnologie în fermă, iar văcuțele nu ‘lăsau’ laptele la început. Până le-am mângâiat și au realizat că sunt în siguranță. Vaca trebuie mulsă, altfel pierde laptele.
Vorbind despre meșteșuguri date mai departe din generație în generație, considerați că vor trece testul timpului și al trendurilor actuale? Cum putem păstra vie legătura dintre obiceiurile și meșteșugurile bunicilor noștri și generațiile tinere?
Există un trend al „reîntoarcerii la sat” de care ne bucurăm enorm. Tineri se mută la sat unde cultivă pământ sau cresc animale, unii mai timizi alții foarte hotărâți. Considerăm că este nevoie mereu de un echilibru urban-rural, iar acest trend poate că vine ca o nevoie a repopulării satului românesc. Pentru noi este foarte importantă legătura cu bunicii, cu strămoșii noștri, iar noi exact prin activitatea de zi cu zi încercăm să păstrăm vie legătura cu ei. (Mădă) Bunica mea, a fost tehnician veterinar, când eram mică și puțin interesată de acest domeniu vedeam cum îngrijește animalele, mergea în sat sa ajute vacile să fete. Câte aș mai întreba-o acum dacă aș putea. Obiceiurile, tradițiile, meșteșugurile noastre sunt păstrate de cei mai în vârstă, iar datoria noastră este să le învățăm și să le predăm generațiilor viitoare. Obiceiuri culinare, culturale, în legătură cu creșterea animalelor, cultivarea plantelor orice. Aș îndemna pe oricine să încerce sa descopere meșteșugurile din familia sa și să le ducă mai departe.
Noi încercăm să împrietenim generațiile tinere de preșcolari, școlari, studenți, cu viața la fermă. Prin vizite didactice sau distractive, adaptate vârstei, încercăm să arătăm că „nu ajungi la coada vacii dacă nu înveți” ci poți ajunge la coada vacii să fie și frumos!
Vă considerați împliniți când vine vorba de munca și pasiunea depuse în fiecare produs și valoarea la care este apreciat de publicul vostru țintă?
Da! Cum am spus, este important să facem parte dintr-o comunitate, iar faptul că putem oferi produsele noastre sau că putem împărtăși experiența din fermă altora este implinitor. Mai avem multe de învățat, mai ales că nici unul dintre noi nu avem pregătire nici în medicină veterinară, nici în zootehnie, însă încercăm să aducem orice reușim din cunoștințele și experiențele noastre de muncă. Eu am terminat psihologia și mereu am cochetat cu ideea unei cariere în învățământ, iar acum mă bucur că pot gândi vizite didactice în fermă, de unde copiii pleacă cu gândul să se întoarcă.
Într-o lume în care bunurile materiale ajung să fie atât de ușor de produs în masă, într-o piață dominată de produse de slabă calitate, cum vă promovați și cum transmiteți mai departe pasiunea pentru alimentația curată? De ce merită să iau produsul vostru și nu al unui brand gigant?
Putem vorbi aici și despre sustenabilitate, principiul pe care încercam să-l promovăm în tot ce facem. Nu producem în masă, încercăm mereu să producem cât vindem, astfel încât să nu facem risipă. O întâmplare amuzantă a fost când am avut într-un weekend musafiri și au dorit lapte pentru cafea, nu aveam deloc nici în atelier, nici în casă, nu ne-a crezut nimeni. Cum să nu ai lapte într-o fabrică de lapte? Ei bine, nu producem în masă.
Produsele sunt trudite de lăptăresele noastre, femei dârze și harnice, care cu măiestrie procesează zilnic laptele.
Încercăm să nu facem concurență cu producătorii mari, nu reușim să găsim nici un punct comun cu ei, noi nu folosim conservanți, produsele noastre nu rămân pe raft mai mult de 3-4 zile, forța de muncă este limitată. Însă, pentru a ne promova începem prin educația în fermă, a copiilor și a adulților care ne trec pragul fermei, suntem transparenți în procesul de fabricație, atât al furajelor pentru animale, cât și al produselor lactate, apoi încercăm prin prezența la evenimente, târguri, în comunități mici, să oferim produsele noastre constant. Aș vrea să menționez că alegem comunitățile din care facem parte, este foarte important pentru noi să avem aceleași principii ca oamenii din comunitate pentru că asta ne unește. În încheiere aș vrea să spun că este o muncă grea, însă implinitoare mai ales când ne putem lăuda că oferim produsele noastre unei comunități de aproximativ 6-7 ani, iar clienții sunt clienți primele 2-3 comenzi, apoi devin prieteni.
Mădălina și Octavian sunt cei doi tineri fermieri care cu pasiune spun povestea Lăptăresei din Tohan prin vizitele educative la ferma lor și la târgurile din comunitățile locale. Rețetele Lăptăresei sunt originale, laptele de vacă natural, culturile lactice și sarea fiind singurele ingrediente care stau la baza procesului de producție.
