Nicoleta aduce în centrul atenției un univers fermecător de haine pentru copii, create cu dragoste din materiale naturale și alese cu grijă. Fiecare piesă spune o poveste, unele materiale fiind recuperate din diverse broderii și dantelării vechi. Nicoleta organizează ateliere creative de reciclare pentru copiii din comunitatea locală.
Care este povestea meșteșugului pe care îl practici? Cum și când ai descoperit pasiunea pentru ceea ce faci astăzi?
Am cusut de când eram mică. Cu mătuși croitorese, pare că s-a transmis pasiunea. Mi-au plăcut întotdeauna „cârpele” și să fac haine pentru păpuși, iar mai târziu să modific hainele mamei ca să îmi fac mie. De mică spuneam chiar că voi fi creator de modă. Apoi am mers la liceu secție de mate-fizică și am urmat științe economice la facultate. Abia când fetița mea, copilul al doilea, a împlinit 1 an mi-am găsit oportunitatea să fac ceva cu pasiunea mea.
Cum este conectată povestea ta de Râșnov? În ce fel te inspiră istoria, natura sau alte elemente ce țin de Râșnov în procesul creativ?
De 10 ani suntem la Râșnov, oraș pe care l-am simțit „acasă” de la început și în care ne-am integrat minunat. Ne-am mutat pentru natură, liniște și timp mai mult pentru noi, familie și pasiunile noastre. De când am început această afacere, am pornit cu drag pentru textile și cu respect pentru natură și am continuat așa. Aici am găsit și oportunități de finanțare și dezvoltare și am putut să pun în practică parte din ceea ce visam.
În viziunea ta, care sunt beneficiile de care te bucuri din plin prin practicarea acestei pasiuni?
Îmi place să transform „cârpe vechi” în haine dragi, îmi plac mult reacțiile oamenilor și nostalgia creată când privesc produsele. Ador clienții care sunt majoritar copii și arată genial în ținutele Lilutesa.
Știm cu toții că lucrurile durabile se fac cu multă răbdare, așadar, ne poți da un sfat despre cum putem cultiva răbdarea în viața de zi cu zi? La fel cum fiecare hăinuță în parte necesită răbdare și timp, cum putem transpune aceste calități în rutina noastră, uneori poate prea pe fugă?
Nu mă văd în măsură să dau sfaturi, pentru că și eu sunt pe fugă foarte des. Cred că timpul a devenit o resursă foarte rară și vrem să facem prea multe. Pot să spun că lucrul manual relaxează, ajută la echilibrul mental și dă satisfacție imediată.
Zi-ne o vorbă din popor despre meșteșugul pe care îl practici, poate fi o scurtă povestioară dată din moși-strămoși, o zicală, ceva memorabil.
Croitorul umblă cu haina descusută… Sau mai bine zis la mine sunt tot timpul pete, haine desfăcute sau alte găuri de molie. Problema este că nu îmi place să arunc haine care mi-au fost dragi. Același lucru fac cu materialele. Nu contează cât de mică a rămas bucata, dacă un material mi-a fost drag, încerc să găsesc utilitate și să nu devina gunoi.
Vorbind despre meșteșuguri date mai departe din generație în generație, consideri că vor trece testul timpului și al trendurilor actuale? Cum putem păstra vie legătura dintre obiceiurile și meșteșugurile bunicilor noștri și generațiile tinere?
Cred că putem reinventa, transmite și interpreta vechi meșteșuguri. Mai cred că au luat amploare întâlnirile dintre oameni care au aceeași pasiune și văd mulți tineri pasionați să încerce ceva manual. Deci am încredere că ceva se va păstra și transmite.
Te consideri împlinită când vine vorba de munca și pasiunea depuse în fiecare hăinuță creată de tine și valoarea la care este apreciată de publicul tău țintă?
Am pornit în această afacere fără ideea de a mă îmbogăți, ci cu ideea de a face ceva care îmi place și a putea fi alături de copiii mei. Așa că pot spune că da, sunt împlinită din acest punct de vedere.
Când pornești un obiect nou, știi unde vrei să ajungi? Sau este un proces creativ continuu? Dacă da, cine sau ce influențează acest proces?
La mine e mai complicat pentru că am ajutoare la cusut. Am multe materiale pe care le combin și apoi parte din proces nu îl pot controla și văd produsul final. Uneori iese diferit de ce îmi imaginam, dar avem oricând varianta de a reveni asupra creației.
Într-o lume în care bunurile materiale ajung să fie atât de ușor de produs în masă, într-o piață dominată de produse de slabă calitate, cum te promovezi și cum transmiți mai departe pasiunea pentru obiectele create manual? De ce merită să iau produsul tău și nu al unui brand gigant?
Aici este o discuție luuungă pentru că eu concurez cu piața de fast fashion și ultra fast fashion, cu Shein sau Temu, cu Zara și H&M. Cred că ce mă diferențiază este unicitatea, versatilitatea și nostalgia creată.
Produsele mele au câte o poveste transmisă, o bucată de dantelă sau broderie lucrată cândva de bunica cuiva, un petic de moștenire care merge mai departe și asta chiar nu se poate copia.
Apoi eu am devenit foarte responsabilă cu gunoiul creat, cu resturile textile și am practicat moda sustenabilă înainte de a fi la modă. Am cliente cu copii mari care nu mai intră în hainele mele și care îmi povestesc că singurele haine păstrate de când erau copiii mici sunt cele de la mine, pe care vor să le lase moștenire nepoților. Cred că asta este singura dovadă că lucrurile create din pasiune vor avea o valoare mai mare întotdeauna. Și nu vorbim despre bani.