Felician este un apicultor pasionat ce cu drag împărtășește povești din viața sa printre micile ființe dătătoare de abundență. El a început curios și dornic să învețe comportamentul albinelor cu doar 5 stupi și a ajuns astăzi să numere 40 de familii de albine. Felician te invită să cunoști albinele și produsele sănătoase ale stupului.
Care este povestea meșteșugului pe care îl practici? Cum și când ai descoperit pasiunea pentru ceea ce faci astăzi?
Am descoperit această pasiune împreună cu un prieten. Tatăl lui avea niște stupi pe vremea respectivă, asta fiind acum 12 ani, și având și noi plăcerea de a pleca în pastoral și de a împărtăși lucrurile astea cu tatăl lui, ne-am achiziționat fiecare un număr de stupi. Eu, de exemplu, am avut primii mei stupi, 5 la număr, acum 12 ani. Îi aveam aici în localitate, am început să învăț despre ei, țin minte, nici nu aveam mașină pe vremea aceea, mă duceam cu bicicleta la ei, înspre Cristian la intrare. Și din 5 stupi, în următorul an am făcut 9, am început să înmulțesc eu reginele, să mă ocup de fiecare lucru mai amănunțit, studiind, făcând și un curs de specialitate pe parcurs. Am cumpărat cărți de pe internet, cărți vechi, am și cărți de 50-60 de ani despre apicultură. După patru ani, am început să fac și pastoral, să plec cu stupii în țară. Ajunsesem la vreo 25-30 de stupi în perioada respectivă și am început să, călătorim, să plecăm în țară cu ei. Și atunci, seara ne adunam toți apicultorii, cei tineri și mai în vârstă, și povesteam, discutam, ne învățam unii pe alții.
În meseria asta se creează o comunitate foarte frumoasă și plăcută, sunt foarte multe lucruri de reținut, este un debit mare de informații. Sunt stupari care mi-au spus că și după 50-60 de ani de apicultură, ei tot consideră că sunt lucruri care încă mai pot fi învățate despre albine.
Plus că albina și evoluează odată cu timpul, deja ele devin imune la niște tratamente. Mergeam în pastorale în Constanța, la Negru Vodă, stăteam câte 2-3 săptămâni. Altfel erau culturile de floarea soarelui pe vremea aceea. Se cultivau pe loturi mai mici, atunci aveai cules mai îndelungat. Acum, dacă mă duc la un lot de 500 hectare, este cultivat lotul acela în 24 de ore, zi și noapte. Și atunci, în 10 zile, totul se trece. Dar fiind loturi mici, și astăzi se semăna într-o parte, peste 3 zile într-o altă parte, peste o săptămână în altă parte, deja se prelungea și culesul. Și atunci aveam 2-3 extracții chiar. Acum, am una și una acasă. Deja scade. Au apărut și hibrizii în care albina nu reușește să introducă trompa în pistil, aceia sunt transformați genetic. Vezi floarea soarelui pe câmp și spui, „mamă, ce fain, o să culeagă”, și vezi cântarul seara că este gol că nu poate albina să culeagă de acolo din cauza asta, că sunt ele modificate și atunci modifică și structura, iar trompa albinei încă nu este adaptată, dar se va adapta. Sunt convins că se va adapta. Albina se adaptează. Animalul în general se adaptează în funcție de mediu.
Tu locuiești dintotdeauna în Râșnov?
Dintotdeauna. Am copilărit aici, aici am făcut școală, meseriile, tot ce am lucrat, în Râșnov. N-am plecat niciodată de Râșnov. Am și achiziționat un mic teren în afara orașului ca să pot să-mi fac o stupină turistică. Acesta ar fi visul meu, să fac o stupină turistică în următorii 4-5 ani. E un proiect pe termen lung. Acum eu sunt singur cu soția și copiii încă sunt micuți și mai am un unchi la Câmpulung unde am cealaltă stupină cu care fac pastoralele. Acolo e o zonă foarte frumoasă montană și sunt la el într-o curte supravegheați. Dar și acolo cu naveta, merg odată pe săptămână.
În pastoral, câte zile stai și cât de des extragi pe zi miere?
Depinde de cules. Dacă plecăm, de exemplu, la salcâm când se apropie înfloritul salcâmului, mergem înainte cu două-trei zile și stăm în jur de o săptămână jumate, cam zece zile. Sunt culesuri când nici nu producem efectiv, de aia salcâmul e mai rar și mai scump nu numai pentru că este plăcut, bun și monoflor, dar și pentru că nu în fiecare an se face salcâm, chiar dacă vedem salcâmii plini, nu au ei condițiile necesare să și nectareze, nu au polen, doar nectar. Și atunci un cules poate să dureze zece zile sau chiar două săptămâni. În general, într-un pastoral, am ajuns să facem doar o extracție.
E o perioadă de zece zile, te așezi cu stupii, ai un stup cântar, ai un stup mediu, o familie pe care o așezi pe un cântar, cântar normal, în fiecare seară îl citim, plecăm de la o medie de 50 kg stupul, masa lui. Și după o zi de dimineață până seara de cules, noi vedem că se modifică cântarul când îl citim și sunt 52 kg și 500 g, deci avem 2.5 kg în plus de nectar și polen aduse de albine în familia respectivă. Dar până a doua zi dimineață noi trebuie să ne gândim că acolo este nectar cu umiditate mare și atunci albina aerează toată umiditatea din nectar ca să facă mierea optimă la 16-17%, și atunci rămâi la 1.7 kg, restul este apă, se pierde.
La salcâm am avut și 7 kilograme într-o zi o singură familie, deci undeva la 5 kilograme de miere în final. Dar au fost și ani când am cules 12 kilograme pe familie în toată perioada, rămân cu 10 kilograme. Ai 40 de stupi, colectezi 400 de kilograme de miere. Au fost ani când am avut 18-20 de kilograme, atunci, clar 800 de kilograme în funcție de câți stupi ai și cât de puternici sunt stupii. Degeaba ai mulți stupi dacă sunt slăbuți, trebuie să ai puțini și buni.
În vizinea ta care sunt beneficile de care te bucuri din plin prin practicarea acestui meștesug?
În primul rând sunt convins că este foarte sănătos pentru mine și pentru familia mea. Este specificat și este dovedit științific că în jurul unei stupine, 20 de metri cel puțin, este cel mai pur și cel mai curat aer. Pentru că albina lucrează foarte mult și ea tot ce emană, purifică aerul. De aceea se și fac multe tratamente, apiterapie datorită acestor beneficii. Avem bolnavi de astm care vin și inspiră aer din stup, este foarte sănătos și pentru alergii. Culmea, alergia la polen, tot prin polen o poți combate, dar prin niște cantități mici, controlate, permanente.
Apoi sunt produsele stupului. Avem propolisul, care este un antibiotic natural. Albina îl culege din natură și efectiv își sterilizează tot stupul, își umple toate găurelele, toate impuritățile, toate animalele prinse, insecte, le mumifică în acel propolis. Și este un antibacterian automat. Mierea este un antiseptic. Are proprietatea de autocurățire, tot ce e impur și adaosuri se ridică la suprafață.
Noi mierea cel mai bine ar fi să o vindem în stare pură, în stare cristalizată. Dar de multe ori clienții nu vor pentru că le e mai îndemână să o întindă pe pâine, să o pună în ceai sau în cafea. Noi îi spunem popular zaharisită, ea este defapt cristalizată. Asta este starea naturală a mierii, așa trebuie să o consumăm. Putem să o consumăm și în stare lichidă, dar trebuie să fim atenți să o decristalizăm într-un mediu controlat cu temperaturi potrivite. Am achiziționat acum 2-3 ani un aparat de decristalizat mierea, care printr-un procedeu termic controlat cu termostat, în jur de 20 de ore chiar decristalizează mierea din stare solidă și o aduce în stare lichidă, fără a afecta proprietățile sale.
Știm cu toții că lucrurile durabile se fac cu multă răbdare. Așadar, ne poți da un sfat despre cum putem cultiva răbdarea în viața de zi cu zi? Cum ai transpune ceea ce faci tu la stupină, toată munca depusă pentru obținerea produselor apicole, cât și munca cu albinele, și altora pentru a-i inspira?
Dacă intri în sufletul unei familii de albine și observi ce se întâmplă acolo, avem foarte multe de învățat de la albine. De exemplu, o albină eclozează în 21 de zile după ce depune o regină. După ce eclozează albina, trăiește în jur de 30 de zile. În perioadele de cules intens, ea se uzează și trăiește doar 30 de zile. Dar în acele 30 de zile, albina are cel puțin 7 meserii pe care niciodată nu le încurcă, le ia de la cap la coadă. În prima fază, primele 4 zile, albina nou eclozată nu iese afară din stup, nu face altceva decât să încălzească puietul, care iese în următoarele 2-3 zile. Este foarte bine stabilit ce are de făcut fiecare albină în funcție de vârsta ei. După care devine sacagiță, adică cară apă, 2-3 zile după ce cară apă începe să curețe stupul, după ce curăță stupul, cară polen și de-abia după 15 zile, după ce își face toate sarcinile, începe să iasă la cules de nectar și de polen ca să producă mierea. Asta durează o perioadă scurtă pentru că se uzează foarte tare, iar când ajunge la epuizare și știe că deja nu mai poate, consideră că este pe final, stă de pază la stup cu alte consoarte, izolează stupul cu propolis alături de alte consoarte sau ia polenul de la următoarea sau nectarul din ușă în ușă și îl transferă în celule.
Sunt perioade când ele secretă ceară prin niște glande și clădesc, iarăși o perioadă prolifică, când sunt tinere și puternice, de aici învățăm că fiecare lucru se face la timpul lui. Dacă eu intru într-un stup, într-o perioadă de maximă dezvoltare și îl deranjez două ore în ziua aceea și scot rame din el, să extrag sau să-mi scot lăptișor de matcă sau să colectez propolis, eu deja creez un dezechilibru în familia respectivă. Întrerup un proces pe care ele după 20-30 de zile îl vor resimți. Avem foarte multe de învățat de la albine.
Zi-ne o vorbă din popor despre meșteșugul pe care îl practici, dacă poate fi o scurtă povestioară, dată din moși-strămoși despre albine, despre stupărit.
Pot spune că dacă iubești albina și te dedici ei, ești protejat, adică faci un lucru bun. Eu sunt convins că nu numai creștinii au grijă de albine, dar altfel simțim noi albinele și suntem convinși că făcând lucruri bune cu albinele și albinele ajută mai departe că este un proces inevitabil. Fără albine știm bine după cum și Einstein a spus că în 4 ani am muri. Nu mai are cine să polenizeze, o să facem polenizare manuală. Ne simțim protejați. Eu sunt foarte împăcat cu ceea ce fac și dacă faci lucrul cum trebuie, ești împăcat și îți merg lucrurile bine.
Vorbind despre meșteșuguri date mai departe din generație în generație, consideri că vor trece testul timpului și a trendurilor actuale? De exemplu, când vine vorba de apicultură, cum o transmiți mai departe?
Se pierde. S-au pierdut multe generații de stupari și tocmai pentru că tinerii nu mai au răbdarea necesară. Oamenii erau mai liniștiți înainte, nu aveau câte trei joburi cum am eu acum, nu aveau atâta stres, atâtea cerințe, atunci normal că tinerii din ziua de azi aleargă după profituri rapide și pe termen scurt. Mi-ar părea rău să cred că se pierde, dar și eu am doi copii și încerc pe cât posibil să le explic.
Tu facilitezi și ateliere în școli cu copiii, așa este?
Da, eu mă ocup și de copii și îmi face plăcere. Am ținut gratuit ateliere cu copiii de la școala II și III. Am copii care strigă după mine pe stradă, << nenea cu mierea >> și au borcănele lor pe care le-au primit gratuit de la mine la școală și vin după mine să le reumplu. Sunt foarte interesați copiii și doar așa pot transmite mai departe. Unul pe școală dacă va fi, nu pe clasă, pe școală sau pe grădiniță, tot este un lucru bun.
Te consideri împlinit când vine vorba de munca și pasiunea depusă în fiecare borcan de miere și valoarea la care este apreciat de publicul țintă?
Am o mare satisfacție mai ales când extrag mierea și o ambalez, mi se pare atât de bună, nici nu îmi vine să o vând, aș ține-o toată pentru mine sau aș da-o foarte scump, dar nu vreau să fac nici din mierea asta un lux pentru că multă lumea ar mânca și nu-și permite.
Pe vremuri, ne spun bătrânii, paritatea unui kilogram de miere era cu brânza de burduf, se făcea troc kg pe kg. Acum a ajuns brânza de burduf 50-60 de lei/kg și mierea a rămas la 30-35 de lei/kg, deci a scăzut la jumătate aproape. Un kilogram de brânză îl iei și îl mănânci în 2-3 zile, iar un kilogram de miere îl ai 2-3 săptămâni, chiar o lună, depinde cât consumi din el. Nu mănânci din miere cât mănânci din brânză. Înainte cine avea miere era bogat pentru că mierea nu expiră și se păstrează ușor, se făcea troc cu mierea.
Într-o lume în care bunurile materiale ajung să fie atât de ușor de produs în masă, într-o piață dominată de produse de slabă calitate, cum te promovezi tu ca mic producător local și cum transmiți mai departe pasiunea pentru apicultură? De ce merită să iau produsul tău și nu al unui brand gigant?
Mierea este printre primele cele mai falsificate alimente din lume, alături de uleiul de măsline. Dar cum pot garanta calitatea clientului meu este prin transparență. Am fost întotdeauna transparent, fac mereu analize pe toate produsele pe care le vând. Cine vrea să vină la stupina mea, este binevenit, am avut cazuri de persoane care au venit să-și înfrângă teama de albine, au fost curioși, chiar și sceptici. Pot veni la mine la stupină.
Atunci când o să mă vadă cât transpir și cât muncesc ca să scot un kilogram de miere, atunci va spune „nici nu-l mai întreb cât costă, îmi dai un kilogram de miere?” Am extras vara asta și la 42°C, aveam momente în care ziceam că îmi pierd cunoștința, beam 5 litri de apă până la 12:00, foarte cald și greu. Prin transparență și cred că și prin simplitate. Nu vreau să duc la un nivel mare, nu vreau să lucrez industrial.