Laurent este un fotograf francez, îndrăgostit de România și mutat aici din 2007, cu o pasiune aparte pentru tehnicile foto alternative: cianotip, pinhole, emulsie fotosensibilă, cameră foto stradală. Pe lângă expozițiile sale tematice, Laurent transmite aceste tehnici mai departe copiilor și adulților prin ateliere de creație.

Cum și când ai descoperit pasiunea pentru ceea ce faci astăzi?

Fotografia și-a sărbătorit cea de-a 200-a aniversare în 2024. Fotografia a evoluat foarte mult în ultimii ani odată cu apariția tehnologiei digitale și a telefoanelor mobile. Am primit primul meu aparat foto la vârsta de 12 ani, dar am devenit cu adevărat interesat de fotografie și de lucru în camera obscură la vârsta de 20 de ani. După ce am studiat geografia, am devenit mediator cultural în Franța și m-am specializat în fotografie și video. Astăzi sunt pasionat de tehnici vechi și tehnici alternative (pinhole, cianotip, emulsie fotosensibilă, cameră foto stradală).

Cum este conectată povestea ta de Râșnov? În ce fel te inspiră istoria, natura sau alte elemente ce țin de Râșnov în procesul creativ?

Am ajuns în România în 2007 și imediat am intervenit, ca voluntar, pentru școala nr.2 din Râșnov. Școala a avut un proiect Comenius cu mulți parteneri europeni atunci și am devenit consilier tehnic și artistic pentru proiect. Am făcut reportaje fotografice, scurtmetraje video. Ne-am distrat atunci. Am amintiri foarte frumoase din această perioadă. De atunci am intervenit mereu ocazional conducând ateliere artistice.

Locuiesc în Moieciu, dar Râșnovul are un loc special în inima mea. Aici am acumulat amintiri frumoase.

În viziunea ta, care sunt beneficiile de care te bucuri din plin prin practicarea acestei pasiuni?

Pentru mine, fotografia este sinonim cu întâlnire și descoperire. Este o practică care îmi permite să-mi dezvolt dorințele creative și datorită creării la cabane aux images sunt independent. Nu am nicio obligație. Îmi pot gestiona timpul și mă bucur de libertatea mea.

Știm cu toții că lucrurile durabile se fac cu multă răbdare, așadar, ne poți da un sfat despre cum putem cultiva răbdarea în viața de zi cu zi? La fel cum fiecare tehnică de fotografie abordată de tine necesită o anume răbdare și un anumit timp, cum putem transpune aceste calități în rutina noastră, uneori poate prea pe fugă?

Este o întrebare interesantă pentru că în anumite situații nu am întotdeauna răbdare, dar tehnicile alternative de fotografie necesită această răbdare. Este un exercițiu zilnic. Viața de astăzi a devenit o cursă contra cronometru. Practica artistică în general necesită timp, reflecție și asta îți permite să evadezi din această nebunie.

Vorbind despre meșteșuguri date mai departe din generație în generație, consideri că vor trece testul timpului și al trendurilor actuale? Cum putem păstra vie legătura dintre obiceiurile și meșteșugurile bunicilor noștri și generațiile tinere? Ne poți povesti aici mai multe despre atelierele pe care le organizezi tu cu copii?

Când fotografia digitală a devenit populară, nimeni nu a mai vrut să se închidă în camera obscură. Produsele chimice (dezvoltatoare, fixatoare etc.), hârtie foto și chiar filme au devenit greu de găsit în comerț. Astăzi tehnicile vechi revin la modă. Este același fenomen ca și în cazul discurilor de vinil. Nu cred că fotografia pe film va dispărea. În ceea ce privește atelierele de creație cu copiii, este întotdeauna o bucurie să vezi fețele uluite ale copiilor și wow-urile care ies atunci când imaginile apar pe suportul sensibil. Fotografia are acest aspect magic!

Te consideri împlinit când vine vorba de munca și pasiunea depuse în fiecare expoziție și fotografie realizate de tine și valoarea la care sunt apreciate de publicul tău țintă?

Dacă sunt mulțumit de ceea am reușit să fac, atunci mă simt bine. Dacă reușesc să aduc puțină emoție oamenilor care vin să-mi vadă imaginile, atunci sunt fericit.

Când pornești un concept nou, știi unde vrei să ajungi? Sau este un proces creativ continuu? Dacă da, cine sau ce influențează acest proces?

Tehnicile alternative sunt în general foarte aleatorii. Când pregătesc o nouă serie de imagini am o finalizare în cap, dar rezultatul este adesea diferit. În funcție de pregătirea inițială a chimicalelor, suportul folosit, vremea… tehnica trebuie adaptată. Îmi place să spun că sunt în căutarea imperfecțiunii.

Într-o lume în care bunurile materiale ajung să fie atât de ușor de produs în masă, într-o piață dominată de produse de slabă calitate, cum te promovezi și cum transmiți mai departe pasiunea ta? 

Nu pretind să spun că lucrările mele sunt de o calitate mai bună decât produsele manufacturate, dar sunt unice, lucrate manual și realizate cu suflet. Și asta e deja mult!

Credit foto: Alexandra Bordeianu (fotograf de casă)

Alfă mai multe despre Laurent.

Răsfoiește broșura „Făurit la Râșnov”